sfărâma, sfărâm
verb
1. tranzitiv reflexiv A (se) sparge, a (se) desface în bucăți mici; a (se) fărâmița, a (se) zdrobi.
sinonime: fărâmița sparge zdrobi
1.1. figurat A (se) destrăma, a (se) spulbera, a (se) împrăștia, a (se) risipi.
sinonime: destrăma risipi spulbera împrăștia
2. tranzitiv Distruge, nimici, omorî.
sinonime: distruge nimici omorî


3. reflexiv figurat A se zbate, a se chinui, a se strădui să...
sinonime: chinui frământa strădui zbate

sfărâmare, sfărâmări
substantiv feminin
1. Acțiunea de a (se) sfărâma și rezultatul ei; sfărâmat.

Sursa: Dexonline


Definitii